Zona geografică acceptată pentru măslinele Nocellara se referă la oraşele Castelvetrano, Partanna, Campobello di Mazara, Santa Ninfa, Poggioreale, Salaparuta. Măslinele sunt cultivate în aceste oraşe încă din antichitate şi tot aici au apărut primele prese pentru ulei construite din roţi de piatră acţionate de măgăruşi.

Fructele măslinului Nocellara sunt mici, cu greutate de aproximativ 5-7 grame, forma fiind ovală neregulată, cu baza largă şi vârful îngust şi rotunjit. Sâmburele este foarte mic, astfel că fructul are 85-88% pulpă din volum, ceea ce îl recomandă ca fiind foarte potrivit pentru macerare. Măslinele se recoltează atât verzi dar şi coapte, fiind consumate în ambele variante. Pentru ulei se utilizează un amestec de fructe verzi şi coapte după o proporţie foarte bine controlată. Dacă se utilizează prea multe măsline verzi uleiul iese prea amar şi acid, iar dacă sunt folosite prea multe fructe coapte gustul caracteristic al uleiului de măsline nu mai este atât de pronunţat.

După recoltare – fructele verzi se culeg în octombrie la cele coapte la finele lui noiembrie – măslinele sunt ţinute în saramură. Spre deosebire de măslinele provenite din agricultura intensivă Nocellara del Belice nu sunt tratate cu nici un fel de coloranţi, astfel că odată maturate complet au o culoare destul de ternă, mergând de la cenuşiu până la maro-roşcat în funcţie de gradul de coacere. Se consuma ca atare pe post de aperitiv sau sunt utilizate la pizza şi foccacia. Când sunt servite sub formă de pastă, aceasta trebuie să fie întotdeauna preparată proaspăt. În nici un caz nu cumpăraţi pastă preambalată din astfel de măsline. Datorită conservanţilor gustul se modifică dramatic.